Nr. 2

Larisuka · Trimis: 24/06/2008 17:58 Titlul subiectului: Nr. 2

Nr. 2 al revistei
Nr. 2 Nr. 2

_________________
http://kids.forumulmeu.net

Larisuka · Trimis: 24/06/2008 18:10 Titlul subiectului:

Cainele, cel mai bun prieten al omului

Aproape nici un alt ordin de mamifere nu cuprinde o mai mare bogatie ca ordinul carnivorelor(carnivora).Cele mai diferite dimensiuni,de la leul impunator la mica nevastuica,cele mai distincte aspecte ale corpului,de la caini la pisica,urs sau foca.Unele animale sunt terestre,altele arboricole,iar altele acvatice.Insa acest ordin este divizat in doar doua subordine:carnivorele terestre(fissipedia) si cele marine (pinnipedia).

Cele doua tipuri care stau fata in fata in subordinul fissipedia sunt cainele (canis familiaris) si pisica,fiecare dintre ele reprezentand o suprafamilie:canoidea (cu formă de caine) si feloidea (cu aspect de pisica). 41998bel12kbi5u

Reprezentantii familiei cainilor (canidae) apartin unui tip esentialmente diferit spre exemplu de dihor si pisica.Din punct de vedere fizic,cainii sunt de obicei inferiori celorlalti reprezentanti ai carnivorelor,pe care ii depasesc insa prin facultatile lor psihice.Aspectul lor este zvelt,botul adesea ascutit.Coada este stufoasa,ghearele nu sunt retractile.Dezvoltarea a 42 de dinti,cu molari prevazuti cu suprafete de mestecat indica un regim omnivor,care nu respinge nici plantele.Constructia trunchiului este legata de modul de viata:canidele nu sunt animale arboricole,in schimb,pot alerga mult timp si poseda membre aparte de puternice.Sunt de întocmai bune inotatoare.In timpul mersului calca numai pe degete,ca si pisicile.Toate canidele au simturile bine dezvoltate,auzul este aproximativ tot atat de bun ca cel al felidelor.Mirosul s-a dezvoltat,atingand un grad de acuitate admirabil.Vazul nu joaca un rol important;la cainele nostru domestic se observa adesea ca se orienteaza aproape numai dupa miros.Astfel,la animalele oarbe,mai ales cat sunt inca tinere,infirmitatea lor cu greu poate fi observata.Remarcabile sunt insusirile lor psihice.
Toti reprezentantii familiei si mai ales acei care sunt in contact cu omul dovedesc in fiecare zi ca insusirile lor intelectuale au atins o creștere ce nu poate fi comparata aproape cu a nici unui alt animal.

Cainele,cel mai vechi animal domesticit s-a raspandit impreuna cu omul peste tot pamantul.S-a stabilit astazi destul de precis ca lupul este cel mai important stramos al cainelui domestic.Numeroase rase au fost favorizate probabil de participarea unor elemente ereditare provenind de la sacal,lupul sacal si alte rude,precum si de tendinta spre variabilitate a lupului.Domesticirea acestui ajutor atat de important al omului,pentru utilizarea si imblanzirea tuturor celorlalte animale de casa,a avut loc desigur in mai multe puncte ale emisferei nordice.

De-a lungul anilor s-au format legende privind prietenia lui cu omul. Intr-adevar pentru ca acest animal este foarte inteligent si nespus de devotat in acelasi timp,a reusit ca nici unul sa intre in viata de zi cu zi a stapanului devenind astfel un prieten bun.

De curand cercetatorii au observat un al saselea simt la caini cu susținerea caruia pot prevede crizele de epilepsie si le semnaleaza cu 2,3 chiar 4 ore inainte,purtandu-se ciu-dat,latrand impacientati.Tot cu ajutorul acestui simt,pot semnala o boala anume si o pot localiza teribil de exact in corpul omenesc.Primele rase care au fost dresate special pentru aceasta misiune sunt picardul spaniol,setterul englez si pointerul englez. eb998b1412kbbi

Insusirile celui mai iubit animal domestic al nostru,provenite de la lup si sacal,au fost modificate prin domesticire,dar unele dintre ele s-au mai pastrat.Cainii sunt intotdeauna vioi,cand imprejurarile ii solicita la aceasta;sunt animale atat diurne cat si nocturne.Trasatura lor fundamentala care are asupra obiceiurilor lor o influenta hotaratoare,este sociabilitatea.
Cainii mananca absolut orice aliment de origine animala sau vegetala,crud sau gatit.Hrana lor este de cele mai multe ori adaptata regiunii.In Norvegia de pilda,hrana principala o formeaza pestii,in sudul Frantei se hranesc bucurosi cu struguri.Se pricep excepțional la sarit si la alergat.Simturile lor sunt agere,dar predomina simtul olfactiv.Despre natura intelectului la caini nu trebuie spus prea mult,fiindca oricine cunoaste posibilitatile lor de a invata si de a fi dresati. Longevitatea maxima este de 20 de ani.

In prezent exista mai mult de 300 de rase cu infatisare si folosinta diferita (de paza,ciobanesc,de vanatoare etc.).
De la cainele epocii de bronz (c.f.matris optimae) au evoluat principalele noastre rase de caini-ciobanesti si de caini-lupi.
Cainele-lup (ciobanescul german) merita sa fie indeosebi scos in evidenta. Originari din Germania sunt caini cu talie relativ mare,cu un corp zvelt,capul mare cu urechi ascutite,cu botul alungit,si cu ochii mari de obicei negri.Au blana groasa,neagra cu parti maronii pe cap,pe abdomen si pe picioare.Datorita vigilentei sale si capacitatii de paza,este întrebuințat des de politie si de alte autoritati in misiuni de gasire a bombelor,drogurilor,precum si de prindere a infractorilor.

Dintre rasele care s-au dezvoltat din cainele de tabara (canis familiaris decumanus ) citam dogii,boxerii,
bernardinii,leonbergerii si altele.

O astfel de rasa este SAINT-BERNARDUL.Fiind originar din Alpii Elvetieni,este un caine relativ masiv,cu o brâu mare,blana groasa de colorit alba cu pete rosiatice sau maronii.Are coada stufoasa,picioarele drepte si puternice,capul mare cu ochi migdalati si de obicei negri,botul lat si retezat din fata,urechile lungi.Sunt animale proverbiale pe de o parte prin atasamentul lor,pe de alta parte prin activitatea lor constient independenta.Precum cainele tibetan ce pazeste singur turme mari pe podisurile inalte ale Tibetului,rasa aceasta este cunoscuta prin eficienta,jertfirea de sine si credinta cu care conduc echipele de salvamontisti,descoperind pe cei sortiti mortii prin inghet in trecatorile acoperite de zapada.

O alta rasa importanta pentru supravietuirea omului in conditiile aspre ale tinuturilor nordice sunt cainii de
sanie (canis familiaris inostranzewi).Din ei se trag toti cainii folositori ai nordului,cainii polari si cainii laponi,indispensabili omului prin rezistenta lor la climatul aspru si lipsa de pretentii.Sunt folositi pentru tractiune si vanatoare.Acestor rase le apartine si cainele de Newfoundland,care poate fi foarte folositor datorita adaptarii sale la regiunile bogate in apa.Acesta este originar din nordul Canadei,din Labrador.Este un caine de talie mare,puternic,un cumplit de bun inotator,avand blana deasa si neagra.

Datorita sociabilitatii sale cainele este folosit nu numai in misiuni de capturare a infractorilor dar si in reabilitarea lor.Unele autoritati din Anglia folosesc cainii intr-un program de reabilitare pentru detinuti. Cainii s-au infiltrat in viata detinutilor invatandu-i cu rabdare ce inseamna iubirea.Paznicii au declarat ca detinutii s-au schimbat enorm in bine de la inceperea programului,
avand,la ispasirea pedepsei sanse mai mari de a se reintegra in societate.

Despre caini s-au scris si se vor mai scrie volume intregi de studii.Cert este ca ei sunt niste animale remarcabile si sunt catalogate pe drept cuvant,ca fiind cei mai buni prieteni ai omului.

Simturile pisicii a uimit o lume intreaga

Felinele se pot transforma, în indiferent ce moment, din animale caline şi jucăuşe în vânători de temut, capabile să se adapteze unor condiţii oricât de vitrege
În ultimii 10.000 de ani, nicio specie de feline n-a dispărut. Pisica de casă, deşi a fost domesticită încă de acum 9.000 de ani, încă ştie să vâneze.

În ultimul timp, cea mai mică dintre feline, "Felis catus", are un număr tot mai mare de admiratori şi este apreciată drept animalul de companie cel mai capabil să trezească afecţiune, titlu deţinut până de curând de câine.

Deşi a renunţat de vreo 9.000 de ani la sălbăticie şi trăieşte alături de om, pisica domestică şi-a păstrat extrordinara dotare naturală de vânător redutabil. îndată ce condiţiile de viaţă sunt vitrege şi este nevoită să supravieţuiască pe cont propriu, ea devine neîntârziat un animal de pradă feroce, ca orice felină. Abilitatea pisicii de a se adapta este uimitoare, atât în planul aptitudinilor fizice, cât şi în cel al seducţiei.

Capacitatea de orientare a felinelor este infailibilă ca un ... Ucisă cu milioanele, în Australia

În Australia, unde a fost adusă, din Europa, în urmă cu vreo 200 de ani, pisica a fost abandonată cu nepăsare, în cele mai multe cazuri. Adaptându-se la viaţa în sălbăticie, pisica a făcut prăpăd printre speciile de animale mici, pe care le-a vânat până la limita extincţiei. Cercetările au stabilit că din 44 de specii de păsări care au fost vânate de pisicile salbăticite ("feral cats"), 40 au ajuns la dispariţie.

Conform satisticilor, în afara bolilor şi a factorilor naturali, vinovăţia pentru dispariţia multor specii autohtone australiene revine, în întâiul rând, maşinilor, care calcă animale în proporţie de 36%, pe locul următor situându-se pisicile care ucid 33% din aceste animale. Şi cum numărul pisicilor care trăiesc în sălbăticie în Australia este apreciat între 3 milioane şi 30 milioane de exemplare, oamenii au trecut la împuşcarea lor în masă.

Printre măsurile de prevenţie pe care legea australiană le acceptă, pentru ca numărul pisicilor sălbăticite să se reducă, unele frizează cruzimea extremă.

Orice om care vrea să scape de o pisică o poate pune, de vie, la gunoi, într-un ambalaj ermetic, unde animalul poate aştepta ore în şir până când este recoltat de serviciile de salubrizare şi distrus, ca orice deşeu.
Incluse în patrimoniul bio-cultural

În ţări, ca Italia şi Grecia, pisicile care trăiesc în sălbăticie nu au nici pe departe comportamentul agresiv al celor din Australia. Motivul este că în aceste ţări pisicile sunt considerate o componentă a patrimoniului bio-cultural naţional şi sunt îngrijite, benevol, de oameni iubitori de animale, dar şi de autorităţi, care au vigilență să fie sterilizate şi deparazitate.

O colonie de pisici ale nimănui, sterilizate, poate la un moment dat să dispară, în mod natural, dacă nu vin alte pisici. Multe vestigii antice, din Roma, precum Coloseumul, sau Via Appia, atrag un număr-record de turişti care doresc să vadă şi să fotografieze sutele de mii de pisici care trăiesc fericite printre ruinele imperiale, hranite şi iubite de toată lume. Răsplata pe care animalele o dăruiesc celor care le îngrijesc este joaca şi afecţiunea. Ele sunt foarte sociabile şi faţă de necunoscuţi, punând la dispoziție turiştilor amintiri de neuitat.

Vânează 1.000 de speci

Adaptabilitatea uimitoare a pisicii este evidenţiată şi de marea diversitate de animale pe care le vâzează, pe pămănt, în zbor sau în apă, ziua ca şi noaptea. Carnivor predilect, pisica mănâncă în primul rând rozătoare.
Dar vânează cu plăcere şi peşti, păsări, şopârle, şerpi, broaşte, gândaci, greieri, fluturi.

Aproape orice animaluţ din mediul ei îi poate fi pe plac. Iar când este dusă aiurea, cum s-a întâmplat când a fost transmutată în Australia, a acceptat specii noi, indiferent că au fost pinguini sau marsupiale mici.

Pisicile nu sesizează gustul dulce şi se ... Pisica poate înnebuni de frică

Studiile cercetatorilor americani arată, încă din anii ’50, că, în condiţii de stres, pisica este grozav de îngrijorată şi caută alternative să scape. Dotată cu simţuri foarte dezvoltate, ea reacţionează cu acuitate la stimulii din exterior. Sub exercitarea unor presiuni negative extreme, pisica îşi poate ieşi din minţi, ca şi omul simţind un disconfort comparabil. În ceea ce priveşte lipsa afectivităţii şi a îngrijirii, pisicile care nu s-au născut din părinţi sălbăticiţi de generaţii, ci au fost abandonate de stăpâni iresponsabili, suferă o depresie care le poate debiliza, mai ales puii şi exemplarele care n-au ajuns la maturitate, murind de malnutriţie.

Ştiaţi că…

Pisica e pe debutantul loc, ca animal de companie, în SUA. Numărul lor este de peste 66 milioane, în timp ce al câinilor este doar de 58 milioane

Pisica are mult mai multe oase decât omul, respectiv 250, faţă de 206. Ea are 30 de vertebre, iar omul are 24

Pisica îşi petrece 65% din viaţă dormind. 25% din timpul vieţii sale se spală, 5% din timp îl
alocă hrănirii şi 5% se joacă

Lungimea saltului unei pisici poate fi de cinci ori mai mare decât mărimea corpului ei

Pisica nu vede toate culorile şi vede invers roşul şi verdele

Fiind carnivore prin definiţie, pisicile nu digeră hrana ... Arta seducţiei, o adaptare imbatabilă

Când este iubită, pisica ştie să-şi răsplătească binefăcătorul, printr-un comportament complex. Este afectuoasă, consolatoare, jucăuşă, fidelă, înţelegătoare. Reciprocitatea pe care ştie să o arate este un mijloc de adaptare imbatabil prin care pisica reuşeşte să-şi păstreze locul privilegiat în casa omului.

Egiptenii le venerau

În civilizaţia egipteană antică era considerată a fi întruparea Zeiţa Bastet, ocrotitoare a familiei şi a naşterilor şi ca simbol al feminităţii care se poate manifesta cu blândeţe şi gingăşie, dar care poate ajunge viclenă şi dezlănţuită ca o leoaică în faţa pericolului. Fascinaţia pe care pisica o exercită asupra omului persistă o enigmă. Ea este admirată pentru performanţa de a agață prada, mergând în aşa fel încât nu este auzită, chiar dacă are la gât un clopoţel.

Cochetele au ce învăţa

Dar şi pentru rafinamentul pe care îl etalează când se ştie frumoasă şi admirată, mlădierea mişcărilor şi estetica poziţiilor în care se aşază făcându-i pe oameni
să cadă pe gânduri. Şi să o adore.

Din cele 300.000 de pisici care trăiesc în Roma, 120.000 ... Nefericitele maidaneze

În România, pisica maidaneză are o viaţă la fel de grea ca şi cea a câinelui vagabond. Nimeni nu îngrijeşte, nu castrează şi nu dă apă acestor animale fără noroc.

Numărul lor este necunoscut autorităţilor, care nu le monitorizează şi nu ştiu nimic despre starea sănătăţii lor.În toată ţara se află un singur adăpost pentru pisici privat de stăpân, la Cernavodă, cu o capacitate de numai… 30 de animale.

Nimeni nu doreşte să le adopte. Pentru a face loc şi altor nefericite, personalul mai trimite, ocazional, câteva exemplare în Italia, la Roma, unde se ştie că vor fi acceptate de pisicile sociabile de la Colosseum.

Trebuie adăugat că, spre lauda lor, mulţi locuitori ai oraşelor din România hrănesc pisicile excluzând stăpân. Unele feline „maidaneze" intră în lift împreună de locatarii blocurilor şi au familii preferate, la uşa cărora găsesc hrana de care au nevoie.

Natura a dotat pisica cu cinci simturi deosebit de dezvoltate care o fac un adevarat vanator. Iata cateva detalii pentru a va ajuta sa va cunoasteti mai bine pisica si pentru a-i intelege mai bine comportamentul.

Mirosul

Simtul olfactiv al pisicii este perfect adaptat nevoilor ei cotidiene.
Pisica nu are mirosul atat de dezvoltat ca cel al cainelui dar il are cu siguranta mai dezvoltat decat cel al omului.
Mirosul joaca un rol foarte important atat in alimentatia pisicii cat si in viata sa sociala si sexuala.

Alimentatia

Pisica isi foloseste extraordinar de putin mirosul pentru a-si cauta hrana sau pentru a vana.
Acesta insa ii este foarte util in momentul consumarii alimentelor. Pisica este foarte sensibila la mirosurile “azotate” ceea ce-i permite sa evite consumul mancarurilor alterate.
De obicei, atunci cand o pisica isi pierde mirosul ea nu se mai alimenteaza.

Viata sociala

Comunicarea intre pisici este aproape in exclusivitate bazata pe simtul olfactiv.
Un mascul poate simti o femela in calduri aflata la cativa metri departare. Pisica isi marcheaza in mod constant teritoriul urinand sau frecandu-si capul de obiectele din casa, de ziduri sau de picioarele voastre pentru ca glandele sebacee sunt situate la nivelul urechilor.

Simtul tactil

Simtul tactil este deosebit de dezvoltat la pisica.

Pisica poseda niste glande speciale, deosebit de sensibile la vibratii. Este vorba despre niste peri destul de lungi localizati in jurul botului (mustati), deasupra ochilor, in jurul nasului si pe fata interna a labelor anterioare.

Acesti peri sensibili o ajuta pe pisica sa perceapa obiectele cu care intra in contact. Asa se face ca pisica se orienteaza atat de bine in intuneric.
Tot acesti peri ii permit pisicii sa perceapa variatiile atmosferice – directia vantului de exemplu.

Auzul

Auzul pisicii se dezvolta la o saptamana – doua dupa nastere. Pisica poate percepe o gama mult mai variata de sunete decat cea a omului. (10 octave fata de 8 octave percepute de om)

Urechea pisicii este sensibila la sunetele ascutite (ultrasunete) ceea ce explica faptul ca pisicile raspund mai bine cand aud o voce feminina.
Aceats sensibilitate insa se diminueaza odata cu inaintarea in varsta si pisica poate surzi complet la batranete.

Urechi adaptate

Acuratetea cu care o pisica percepe sunetele este data si de faptul ca ea isi poate orienta urechile independent una de cealalta, in orice directie, in functie de cea a zgomotului.
Pisica percepe gustul de sarat, acru, amar intr-o foarte mica masura. Asta o face sa aiba dificultati in alegerea mancarurilor.

Pisica este sensibila la variatiile gustului apei.

Ca si la om, gustul pisicii este foarte legat de miros. O pisica care mananca putin (din cauza batranetii sau a vreunei boli) va fi tentata sa manance alimente care mireasmă bine. Pentru asta este indicat sa-i incalziti mancarea la 30°C, temperatura la care se degaja vapori.

Vazul

O pisica incepe sa vada dupa 5 – 14 zile de la nastere.
Campul ei vizual este intre 220-270 de grade (fata de 180 pentru om).
Ziua acuitatea ei vizuala este limitata. Pisica nu vede clar un obiect decat de la 80 cm. Distinge îndeajuns de greu nuantele de culori si obiectele statice.

O excelenta vedere nocturna

Vederea nocturna este in schimb mult mai dezvoltata. Nu este corect sa spunem ca o pisica vede in intuneric. Pisica poate pur si simplu sa capteze toate sursele de lumina, oricat ar fi ea de slaba.
Pisicii ii este suficienta lumina de sase ori mai scazuta decat aceea perceputa de om pentru a distinge formele si miscarile noaptea.

Aceasta vedere nocturna se explica prin cele 200 de milioane de bastonase (celule responsabile cu vederea nocturna) pe care le poseda pisica (omul are numai 120 de milioane)

Fundul ochiului pisicii are o membrana numita tapetum lucidum, ce poate fi comparata usor cu o oglinda care relfecta lumina pe retina. De aceea ochii pisicilor stralucesc in intuneric.

Protectia animalelor isi face treaba?

Comentariu de la un cetatean:
Am sunat astazi la Protectia animalelor pentru a sesiza ca este un catel ranit in Piata Victoriei. De acolo m-ati trimis la Directia Sanitar-Veterinara si, de acolo la Primarie, care a spus si ea ca nu se ocupa de acest subiect. Sunteti niste mizerabili care doar strangeti fonduri pentru nu stiu ce anume.
Deci am ajuns la decizia ca Protectia animalelor NU isi face treaba.

Animalele simt dragostea stapanului?

Da. Animalele simt cu adevarat dragostea stapanului.Au simturi dezvoltate si simt tot : dragoste sau ura. Pentru ele, dragostea stapanului fata de ei este cea mai mare multumire, asa ca iubiti-va animalele pentru ca va vor "multumi" toata viata.

Stire uimitoare despre pisici!

Specialistii au ajuns la concluzia ca torsul pisicii iti vindeca bolile si te calmeaza, te face sa uiti de dureri si tot ce e rau.

Poate trai lumea fara animale?

In nici un caz. Oamenii fac cea mai mare prostie cand isi alunga, chinuie, maltrateaza, omoara animalele.De aceea unele animale sunt pe cale de disparitie..nu este bine ce fac unii oameni.
_________________
http://kids.forumulmeu.net